A fost adăugat un rezervor de degazare pentru a împiedica particulele solide să adere la bulele de aer-un fenomen care seamănă cu depunerea „ca parașuta-”.
Conducta de alimentare este poziționată sub nivelul lichidului pentru a preveni antrenarea aerului în timpul alimentării.
Puțul de alimentare a fost coborât și echipat cu o tavă de primire, asigurându-se că șlamul de intrare coboară uniform și constant; aceasta previne eficient fenomenul de „fierbere” cauzat de presiunea reziduală în fluxul de alimentare.
A fost instalat un deversor intern pentru a ghida fluxul de material de-a lungul unui traseu prescris, prevenind astfel „scurtcircuit-”.
Deversorul de preaplin a fost reproiectat cu un profil din dinți de ferăstrău pentru a atenua efectele de aspirație localizate care apar de obicei atunci când bara nu este perfect nivelată.
Profilul lamelor de greble a fost schimbat de la o linie dreaptă la o formă curbată; acest design nu numai că grăbește suspensia spre centru, dar exercită și o forță de „compresie” spre centru, rezultând o concentrație mai mare a debitului inferior și, în consecință, o capacitate de procesare crescută.
Avantajele unui agent de îngroșare includ construcția simplă, ușurința de operare, consumul redus de energie și parametrii de performanță tehnic favorabil. Cu toate acestea, dezavantajele sale includ amprenta mare și nepotrivirea pentru îngroșarea materialelor cu granulație grosieră-, deoarece astfel de materiale sunt predispuse să provoace blocaje. Pentru a menține stabilitatea procesului de decantare și îngroșare a nămolului, viteza liniară periferică a greblei-determinată de specificațiile de proiectare-nu trebuie să depășească 7–8 m/min. Pentru materialele cu particule mai grosiere care se depun ușor, viteza liniară a greblei poate fi mărită în mod corespunzător; invers, dacă materialul îngroșat este format din particule deosebit de fine, viteza liniară a greblei nu trebuie să depășească 3-4 m/min.
